Weekend-ul care tocmai a trecut am avut plãcerea sã merg şi eu la deschiderea festivalului “Femei pe Mãtãsari”. Cartierul Mãtãsari este unul dintre cele mai vechi cartiere din Bucureşti. Nu te aştepta la cine ştie ce cartier. Sunt cȃteva strãduţe, cȃteva case şi multe poveşti. Astãzi, este cunoscut drept un loc de moravuri uşoare, dar a fost readus la viaţã, pentru a ne dezvãlui o pãrticicã din istoria Bucureştiului..
Totul a început cu o introducere amuzantã în mahalaua Mãtãsari. Ne-am plimbat, am fãcut popas în locuri cheie şi… am ascultat poveşti.
Dupã cum se vede, o grãmadã de curioşi ca mine s-au adunat (şi asta era doar una dintre echipe: cea albastrã). Taximetrişti şi oameni în maşini treceau pe lȃngã noi şi nu înţelegeau ce se intȃmplã. Cei care stãteau la casele din cartier au ieşit şi ei la geam sã asculte.
Aici, în Mãtãsari, cu aproximativ 300 de ani în urmã,au ajuns şi s-au stabilit negustorii de mãtãsuri. Nu exista curent electric şi nici numere la case, orientarea fãcȃndu-se dupa obiectivele din zonã (crȃşma, biserica etc.), noţiunea de “acasã” fiind oricum relativã în mahala. Era o viaţã active, plinã cu de toate: afaceri, poveşti de amor şi scandaluri.
Am pornit turul din faţa unei case vechi, nerestauratã, pe care scria în piatrã “Editura Cugetarea”. Cugetarea a fost una dintre primele edituri din Bucureşti, unde au fost imprimate cãrţi ale unor scriitori precum Mircea Eliade şi Victor Hugo. In aceastã clãdire era doar sediul.
Am continuat pe Strada Matei Elina Voievod unde s-a vorbit despre vȃnzãtorii din Obor şi Tȃrgul Moşilor. Am putut observa şi casele ce aveau o deschidere micã la stradã, din cauza impozitelor din acele vremuri: cu cȃt era deschiderea mai mare, cu atȃt impozitele erau mai mari. Am ajuns pe strada Matei Voievod unde am putut admira o casã veche, unde se afla odinioarã casa unui bãcan, important punct, întrucat el asigura aprovizionarea localnicilor cu alimente. Arãta fantastic în luminile apusului. Ultima oprire am facut-o pe cea mai nouã stradã, Bȃlciului, unde erau multe case cu calcane.
Strada Matei Elina Voievod
Casa bãcanului
Strada Bȃlciului
Şmecheria a durat trei zile şi trei nopţi, precum în poveşti, şi s-a putut asculta muzicã, sta la o bere cu prietenii, puteai admira Skirt Bike şi alergarea pe tocuri (sau de ce nu, sã te inscrii şi tu) sau colindȃnd încolo şi încoace. Eu asta am facut şi m-am simţit foarte bine.
Cu dragoste, Andreea
