In aceeaşi zi, de Sȃnziene, mai sãrbãtorim ceva cu totul special: Ia. Şi nu puteam sãrbãtori aceastã zi fãrã ia mea pe care mi-am luat-o în liceu.
Ştiu, a trecut mult timp dar îmi este foarte dragã şi o leg de multe amintiri plãcute de atunci. Este mai specialã şi prin faptul cã este neagrã (de obicei sunt albe sau crem). Cãutam pe atunci ceva sã iasã în evidenţã (liceenii vor tot timpul asta, nu?) şi cȃnd am vãzut-o m-am îndrãgostit.
Originile iei ar fi la Civilizaţia Cucuteni, unde tãrãncile ar fi început sã îşi brodeze hainele de cȃnepã cu semne menite sã le pãzeascã de rele. De atunci, ea a tot evoluat. A început sã fie fãcutã şi din materiale mai vaporoase, pentru a fi purtate cu mai multã uşurinţã vara, iar unele motive au devenit simbol pentru anumite zone ale ţãrii.
O serie de pictori celebri au imprimat pe pȃnze, motivul iei romȃneşti (Nicolae Grigorescu are diverse tablouri pe aceastã temã, Theodor Aman, Amadeo Preziosi are şi el mai multe tablouri, Henry Matisse cu tablourile sale “Le blouse roumanie), fotografii au imortalizat-o în poze.
Ia este reinterpretatã pȃnã în prezent, în ţarã şi în afara ei. Imaginea iei se poate regãsi pe podiumurile de modã internaţionale. Cred cã a vazut-o toatã lumea pe Adele în bluza aceea superbã de inspiraţie romȃneascã a lui Tom Ford.
Ȋnaine era purtatã într-un ansamblu vestimentar dar acum este o piesã versatilã şi sigur ţi s-ar potrivi şi ţie.
La mulţi ani!
Cu dragoste, Andreea